Cei doi catalizatori ai extremismului islamist din România

Nu este pentru prima oară când autorităţile române apelează la astfel de gesturi, dar dezvăluirea recentă a conţinutului unor telegrame Wikileaks pun acţiunile DIICOT într-o altă lumină.

Într-o informare a ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, pusă la dispoziţia publicului prin intermediul Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie, apar câteva informaţii interesante cu privire la dinamica comunităţii musulmane din România. Conform diplomaţilor americani, ambasadorul Turciei la Bucureşti, Ahmet Okcun în acea vreme, afirma că “Extremismul islamist încearcă să se infiltreze în comunităţile mele. Încerc să contraatac şi să promovez Islamul aşa cum îl înţelege Turcia. Am avut succes, dar poate fi o bătălie pierdută”. Ambasadorul vorbea despre acţiunile fundamentaliştilor islamişti care, cu ajutor financiar saudit, încep să câştige influenţă în comunitatea musulmană din România. Spusele ambasadorului sunt dublate de cele ale muftiului Iusuf Muurat, şeful religios al musulmanilor din România, care acuza presiunile la care este supus de către anumiţi diplomaţi saudiţi. “Viceconsulul saudit l-a sfătuit ca, în loc să fie reţinut şi să-i spună comunităţii să stea calmă, Muftiul ar fi trebuit să provoace comunitatea musulmană”, raportează diplomaţii americani de la Bucureşti.

Relatările sunt cu adevărat îngrijorătoare, dezvăluind tiparul specific prin care extremiştii islamişti acţionează. Dar un detaliu important a fost ignorat. Discuţiile amintite în telegramele Wikileaks provin din 2006. Cinci ani au trecut aşadar de la lansarea acestor avertismente şi, între timp, autorităţile române se pare că au reuşit să controleze situaţia. Contextul creat de publicarea telegramelor Wikileaks a supradimensionat acţiunea recentă a procurorilor DIICOT, ducând la o reflectare mediatică alarmistă. Efectul obţinut este probabil la fel de periculos precum finanţările saudiţilor islamişti.

Printre cei percheziţionaţi s-au numărat şi câţiva membri ai unor asociaţii culturale islamice (Fundaţia Centrul Cultural Islamic „Islamul Azi”), al căror comunicat ulterior publicat acuză „acţiunile brutale şi umilitoare ale organelor de securitate”. Această acuză este probabil rodul unei exagerări provocate de specificul acestor intervenţii al căror principal element este surpriza. Brutalitatea trebuie dovedită prin rapoarte medico-legale. De cealaltă parte însă, comunicatul deplânge cu justeţe „anularea prezumţiei de nevinovăţie şi emiterea unei judecăţi publice (prin) articolele publicate în mass media‒ ale căror titluri depăşeau cadrul real al faptelor”. Facilul senzaţional practicat uneori în media poate duce la rezultate regretabile. Confuzia dintre Islam şi extremismul islamist este unul dintre aceste rezultate. Celălalt, mult mai periculos, este frustarea unor comunităţi islamice moderate care, în urma unor astfel de evenimente, se radicalizează încet dar sigur.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Rodica Binder