Moscova nu vrea să dea drumul Ucrainei

Moscova a ținut lumea în suspans mai multe zile la rând în 1991. Tancurile au străbătut capitala rusă. Puciștii au încercat să-l răstoarne de la putere pe președintele reformist Mihail Gorbaciov. Eșecul lor a însemnat și destrămarea Uniunii Sovietice, un conglomerat de state unite prin uzul forței, de la Lemberg în Ucraina în vest, până la Vladivostok, în estul îndepărtat.

URSS nu a mai putut fi salvată după puciul eșuat de la Moscova. Mentalitatea imperialistă și instrumentele hegemonice aferente păreau că au dispărut din sertarele politicii moscovite. Dar noua orientare nu a ținut prea mult. Toate țările care au rezultat în urma destrămării URSS cunosc povestea. Mai ales Ucraina. Rusia a anexat nu demult peninsula Crimeea în sud, regiunea Donbas din est a fost ocupată de separatiști pro-ruși. La 25 de ani de la proclamarea independenței, Ucraina este din nou în conflict cu Moscova.

Rămășițe imperiale

În Rusia, lumea are sentimente amestecate când se rememorează acele zile dramatice din 1991. Pentru mulți ruși, căderea URSS a însemnat un eveniment tragic, pentru că țara lor a încetat de atunci să mai fie un imperiu care își putea aroga dreptul de a controla alte națiuni în numele ideologiei.

Pentru conducerea de la Moscova, amintirea puciului este incomodă din alt motiv. În vara lui 1991, mii de ruși curajoși și doritori de democrație s-au opus unei clici formate din agenți ai serviciilor de informați și militari, clică aflată încă în funcții de putere în Rusia. Iar aceasta nu se teme de nimic mai mult decât de mișcări democratice populare, precum cele de azi din Ucraina.

Desprinderea de Moscova

Puciul eșuat a adus libertate republicilor sovietice. Imediat după acest eveniment, pe 24 august 1991, Parlamentul de la Kiev a proclamat independența Ucrainei. Au urmat la scurt timp Belarusul și alte state. Țările Baltice, cu Lituania în frunte, precum și Georgia erau deja independente.

Formal, desprinderea Kievului de Moscova s-a petrecut rapid. Dar Ucraina a ezitat ani mulți cu privire la noua sa direcție: spre Rusia sau spre Occident? Amestecul politic și economic continuu al Rusiei, având ca punct culminant anexarea Crimeei în 2014, au determinat Ucraina să se rupă definitiv de Rusia.

În timp ce în Belarus, sub președintele Alexander Lukașenko, scena politică este înghețată, în Ucraina s-a format în ultimii ani o puternică societate civilă. Aceasta îl presează pe președintele Petro Poroșenko spre reforme și o apropiere clară de Europa. S-au făcut progrese numeroase între timp. Dar corupția rămâne o rană deschisă. Oligarhii și-au reconsolidat pozițiile. Reformarea Justiției decurge extrem de anevoios. Sistemul electoral este la rândul său deficitar.

Nu se întrevede soluționarea conflictului

Cea mai mare problemă în prezent este însă conflictul cu Rusia. Pe termen lung, acesta poate destabiliza major țara și reprezintă chiar o amenințare existențială pentru Ucraina. Nu se întrevăd soluții politice, nici pentru Crimeea, nici pentru Donbas. Nici Moscova, nici Kievul nu au făcut tot ce se putea pentru a pune în aplicare Acordul de la Minsk de rezolvare a conflictului. Rusia are pârghiile mai mari, în timp ce Ucraina are nevoie de ajutor internațional.

Nimeni nu ar trebui să își imagineze că Rusia va fi dispusă în viitorul apropiat să își retragă trupele din Ucraina. Nu va dori să dea drumul Kievului. Ideea refacerii imperiului este încă prea mare în creierele celor aflați la putere la Kremlin.