Un om care a iubit libertatea

Guido Westerwelle a fost unul dintre cei mai de succes liberali de după al Doilea Război Mondial. Și unul din cei mai puțin norocoși. A condus partidul FDP pe culmi nesperate și a fost responsabil și de prăbușirea adâncă de la ultimele alegeri generale. A militat pentru un liberalism politic, dar și personal, cu accent esențial pe un element: libertatea. Libertatea cetățeanului și a societății. Viața lui a fost un exemplu în acest sens, fiind unul din puținii politicieni care a avut curajul să-și afirme în public homosexualitatea.

Orator temut

Guido Westerwelle a fost un caracter polarizant. Politic era considerat un neoliberal rece, în timp ce în plan personal a fost un spirit liber, generos și deschis. Retorica sa briliantă și ascuțită a contribuit la construirea renumelui său politic. Puțini au fost capabili de discursuri mai bune, mai țintite, mai percutante decât ale lui. De aceea a fost mereu un orator temut și luat în seamă. Dar nu neapărat iubit. Mulți oponenți politici l-au acuzat de aroganță, din cauza discursurilor sale din Bundestag sau din campaniile electorale.

Cel mai important moment al carierei sale politice: alegerile generale din 2009. Și-a condus partidul FDP la rezultatul de neimaginat de aproape 15% din voturi. FDP nu mai reușise așa ceva după 1949. Liberalii au părut că-și vor depăși statutul de formațiune care garantează majoritatea unei coaliții de guvernare. Westerwelle a câștigat în alegerile din 2009 cu promisiunea unei reformări a sistemului fiscal, care va deveni mai corect, mai simplu, mai onest, mai pe înțelesul cetățenilor. La negocierile de formare a coaliției de guvernare, Westerwelle a cedat însă și a votat chiar în favoarea unor reduceri fiscale pentru hotelieri. O greșeală politică ireparabilă, pe care a făcut-o pentru a-și asigura postul de ministru de Externe.

Ministru de Externe - visul vieții sale

Acesta a fost de altfel visul său în politică: să devină șef al diplomației germane, ca urmaș al unui alt ministru de Externe liberal, Hans-Dietrich Genscher, care a rămas în funcție timp de 18 ani și a fost și este patriarhul FDP. Dar nu a avut prea mult noroc în această funcție. Până și decizii raționale, cum ar fi refuzul de a participa la bombardarea Libiei, s-au transformat în dezastre politice. După doi ani și mai multe înfrângeri electorale, el a renunțat la șefia partidului, rămânând însă ministru de Externe. Cariera sa politică s-a sfârșit odată cu alegerile generale din 2013, când FDP a înregistrat în premieră sub 5% la nivel federal, ceea ce a dus la ratarea intrării în Bundestag. A fost cel mai de jos moment politic al fostului ministru, pentru că a fost considerat responsabil pentru eșecul fără precedent al formațiunii sale. Din acel moment, Westerwelle s-a retras din politică.

Apoi l-a lovit leucemia. A luptat împotriva ei. Westerwelle a fost un politician deosebit de capabil. Un orator strălucit. Un om care a militat pentru libertate și care a trăit-o. Neconvențional. Curajos. Un om care a căutat luminile rampei, căruia i-a plăcut publicitatea și pe care l-au atins din greu criticile mass-media. În spatele persoanei sale pline de încredere de sine se ascundea un caracter vulnerabil. A fost un politician cu greutate, care a contribuit din plin la evoluția politicii germane. Și care le-a arătat liberalilor că sunt capabili de rezultate mai bune decât și-ar fi închipuit oricare dintre ei.