După atentate, frica a făcut la Londra prima victimă

Jean Charles de Menezes şi-a căutat un viitor mai bun la Londra. Anterior, el a trăit într-o mahala din apropiere de Sao Paulo. Poate, el a crezut că poliţiştii în civil care au vrut să-l prindă la Stockwell sunt nişte răufăcători. I s-a făcut frică şi a fugit spre staţia de metrou. Pentru agenţii în civil, însă, fuga lui a însemnat implicit asumarea unei vinovăţii. Ei au văzut doar un suspect, îmbrăcat într-un palton în miez de vară, care se îndrepta în fugă spre un vagon de metrou înţesat de lume. Şi au făcut totul pentru a preîntâmpina un al treilea atentat. De cinci ori au tras în capul suspectului de la mică distanţă, de parcă ar fi dus la îndeplinire o execuţie. BBC a informat laconic: „Poliţia a ucis un electrician nevinovat.”

Şeful poliţiei, Ian Blair, a declarat că s-a produs o tragedie înspăimântătoare, o greşeală teribilă. El a cerut scuze rudelor victimei, apărând însă totodată ordinul dat poliţiei, acela de a executa prin împuşcare în cap orice prezumtiv suspect dacă împrejurările o impun. Blair a explicat: „Dacă (poliţiştii n.r.) trag în zona toracelui, atunci este posibil să lovească centura cu explozivi, iar dacă trag în părţile periferice ale corpului, atunci atentatorul mai poate încă declanşa explozia. Astfel, singura posibilitate de a preîntâmpina atentatele este împuşcarea în cap.”

Dar, oare, nu-i transformă aceste ordine pe poliţişti în judecători? Este oare permis ca astfel de lucruri să se petreacă într-un stat de drept? Sau este aceasta numai o dovadă de neputinţă în faţa terorii? Execuţia este aprins dezbătută încă de la început, deocamdată însă doar din perspectiva întrebării: ce s-ar fi putut întâmpla dacă? Dezbaterea n-are nimic de a face cu viaţa tânărului brazilian, care a muncit din greu ca electrician, împărţindu-şi locuinţa cu alte trei rude. Succint, BBC a comentat soarta tânărului în termenii: „Charles de Menezes a murit, fiindcă s-a aflat la locul nepotrivit la momentul nepotrivit.”

La rândul său, fostul colaborator al Scotland Yard, John O Connor, a declarat că simte compasiune şi pentru agentul care a tras, explicând: „ El a trebuit să ia în câteva fracţiuni de secundă o decizie, pe care noi o putem acum evalua ore, zile, şi chiar săptămâni în şir sub toate aspectele. Au fost fracţiuni de secundă între corect şi greşit, între eroism şi crimă.” Un poliţist care voia să apere viaţa unor oameni nevinovaţi şi care a curmat, în loc, viaţa unui nevinovat. După bombele teroriştilor, frica generată de explozii a făcut prima victimă.