IMM-urile din Germania caută succesori la conducere

Klaus Eberhardt a avut o idee destul de neobişnuită când a fost confruntat cu faptul că niciunul din copiii săi nu a vrut să preia firma IT Iteratec fondată de el. A decis să nu vândă firma sa unui investitor ci i-a îndemnat pe angajaţii săi să preia în comun compania. 

"Nu m-aş mai fi putut privi în oglindă dacă aş fi vândut Iteratec doar de dragul banilor", a declarat pentru DW Eberhardt, în vârstă de 65 de ani. Compania IT din München aparţine acum unei cooperative cu 350 de membri care până atunci fuseseră angajaţii lui Eberhardt. Compania produce software pentru concerne cum ar fi BMW sau Deutsche Bahn. 

Eberhardt nu este singurul antreprenor german care a întâmpinat greutăţi în a-şi găsi un succesor. Pentru aproape 70 la sută din firmele mici şi mijlocii germane chestiunea succesiunii este o mare problemă, potrivit unui raport al băncii finanţatoare KfW (Kreditanstalt für Wiederaufbau).

Aceste IMM-uri formează coloana vertebrală a economiei germane. Este constituită dintr-un număr mare de firme familiale. Ele sunt inima brandului "Made in Germany", sinonim multă vreme cu termeni precum calitatea, durabilitatea şi stabilitatea.

Înainte aceste IMM-uri puteau conduce întregi branşe industriale, acum caută cu disperare pe cineva care să le conducă. 

Schimbul de generaţii

Germania trece în prezent printr-o transformare demografică care se suprapune scăderii interesului generaţiei moştenitorilor pentru preluarea conducerii întreprinderii familiale. Aproximativ o treime din proprietarii firmelor cu vârste de peste 60 de ani vor să se retragă din viaţa activă. În mod tradiţional cârma a fost preluată mereu de membri ai familiei. A moşteni o afacere era ceva în genul unui loz câştigător, dar azi pare să fi devenit mai degrabă o povară.

Un astfel de caz este Carolin. I-am schimbat numele fiindcă ea a pus această condiţie pentru a sta de vorbă cu DW. 

În calitate de potenţială moştenitoare a companiei familiale de produse electronice din sudul Germaniei este foarte îngrijorată când se gândeşte la viitorul afacerii cu componente electronice pentru furnizorul de subansamble auto Bosch. Deşi firma are o bună prezenţă pe piaţă, ea nu se vede tentată să preia o companie ale cărei produse nu vor mai fi curând cerute, după cum se teme ea. 

"Nu ştim cum putem supravieţui în Germania în calitate de companii. Clienţii noştri sunt foarte conştienţi că tehnologia germană nu mai este singulară", afirmă tânăra în vârstă de 25 de ani, adăugând că aceleaşi produse se pot fabrica în China "mult mai ieftin". 

Conştientizarea riscului şi scăderea competitivităţii îi îndepărtează pe tot mai mulţi tineri germani de moştenirea lor familială. Nici Carolin şi nici sora ei nu vor să ia locul părinţilor atunci când ei vor dori să se retragă din viaţa activă. Acelaşi scenariu se poate observa la nivelul întregii ţări. 

Potrivit unui raport al institutului de studii economice Ifo, mai mult de 40 la sută din întreprinderile familiale analizate nu au găsit un succesor în propria familie. 

Se tem tinerii de riscuri?

Benjamin Schöfer cunoaşte bine fenomenul. În calitate de expert în materie de succesiuni în cadrul asociaţiei IMM-urilor germane (DMB) consiliază firme cum să organizeze schimbarea proprietarului.

"În ciuda marilor posibilităţi, climatul de afaceri a devenit în Germania mai puţin atrăgător pentru tinerii conducători de firme", a explicat el pentru DW. El a enumerat între cauze impozitele mari pe care firmele trebuie să le plătească, scumpirea energiei şi scăderea competitivităţii. 

La acestea se mai adaugă "birocraţia, legile şi reglementările" din Germania şi UE, care îngreunează planificările pe termen lung. "Numeroase firme trebuie să angajeze specialişti doar pentru a găsi un drum prin labirintul reglementărilor şi opţiunilor de finanţare", subliniază el. Schöfer descrie reglementările ca pe o "junglă" mai ales când este vorba de programe de stimulare, care ar trebui să ajute, dar adesea sunt prea complicate. 

Lipsa competenţei 

Moritz, care ne-a cerut să nu-i divulgăm numele de familie, crede că majoritatea tinerilor "preferă să meargă la universitate în loc să-şi murdărească mâinile". 

Familia tânărului în vârstă de 29 de ani este activă de 300 de ani pe piaţa de mobilă. Dar spre deosebire de strămoşii săi, Moritz nu a fost niciodată încurajat să preia afacerea familiei. I s-a permis mereu să-şi urmărească propriile interese, a studiat la universitate şi a călătorit în întreaga lume în loc să înveţe bazele afacerii cu mobilier.

Acum, că unchiul lui Moritz vrea să se retragă curând din viaţa activă, familia se confruntă cu o dilemă: lui Moritz îi lipsesc capacităţile şi calificările de care este nevoie pentru a prelua conducerea firmei. "Am călătorit cu rucsacul în spate în jurul lumii şi am absolvit o facultate, dar niciodată nu am dat la rindea, nu am prelucrat o bucată de lemn", recunoaşte el, autocritic. 

"Niciodată nu este prea târziu"

Benny Hahn în schimb nu a ezitat când i s-a propus un post de conducere în firma IT în care lucra. Niciun moştenitor al fostului proprietar nu a vrut acest job, iar Hahn, în vârstă de numai 26 de ani, a fructificat această şansă. 

El se consideră un "pionier" şi a acţionat conform unui model elaborat de oamenii de ştiinţă de la Universitatatea Stanford din SUA. Acesta este menit să-i ajute pe tinerii antreprenori să preia firme existente în loc să pornească de la zero. 

Cea mai mare problemă a fost, potrivit lui Hahn, să convingă bănci din Germania de viitorul afacerii sale. "Diverse bănci m-au refuzat fiindcă nu au înţeles modelul nostru de afaceri. Ele aşteptau asigurări fizice existente, dar valoarea noastră zace în software". În plus, adaugă Hahn, numeroase instituţii sunt tributare mentalităţii că "noi mereu am rezolvat aşa lucrurile". 

Se vor găsi tineri germani suficienţi care să fie dispuşi şi capabili să întărească în continuare coloana vertebrală a economiei germane? 

Carolin, posibila moştenitoare a producătorului de subansamble auto din apropiere de Stuttgart spune că ameliorarea condiţiilor cadru ar putea-o determina să-şi schimbe părerea. "Dacă aş avea sentimentul că ar putea fi mai puţin riscant aş prelua compania". 

Nici Moritz nu exclude definitiv posibilitatea să preia afacerea cu mobilă a familiei sale. Dar "m-ar costa cel puţin şapte ani să învăţ meseria de tâmplar şi apoi ar trebui să obţin şi o diplomă", susţine el. Şi adaugă: "Niciodată nu este prea târziu".