Lustraţie în Bulgaria

Deschiderea arhivelor securităţii în fostele ţări comuniste este un subiect sensibil. Cel mai recent exemplu este cel al Bulgariei. În luna februarie, Comisia pentru studiul arhivelor fostei securităţi a publicat o listă cu numele a peste o sută de membri în guvernele instalate între 1991 şi 2008 la Sofia care au colaborat cu fosta securitate.

Bilanţul este spectaculos: un şef de guvern, un vice-premier şi 25 de membri ai cabinetului. Pe lângă preşedintele Georgi Parvanov, care sub numele conspirativ Gotze era agent al serviciului de contraspionaj, pe listă se regăseşte şi fostul premier socialist Jean Videnov. Impresionantă mai este şi lista foştilor colaboratori, angajaţi ai ministerului de externe şi ai corpului diplomatic. Trei foşti miniştri şi 13 locţiitori, chiar şi actualul ambasador bulgar la NATO, au întărit rândurile contraspionajului comunist.

Liberul acces la informaţii

Noua lege a făcut posibilă divulgarea acestor informaţii în ciuda opoziţiei vehemente a Partidului Comunist. Dimiter Ivanov, fostul şef al poliţiei politice, actualmente om de afaceri cu mai multe milioane în conturi, rezumă criticile:

"În preambul şi în Art.1 este specificat că acesta este un proiect legislativ pentru deconspirarea arhivelor securităţii, dar nu se spune exact care este scopul acestui demers. Să fie oare numai o motivaţie de ordin moral? Sau există şi raţiuni politice şi economice...? Este această lege baza pentru o viitoare lustraţie sau alte represalii?"

Legea are unicul scop de a asigura liberul acces la informaţii. Nu există interdicţii de ocupare a anumitor funcţii sau alte sancţiuni aplicabile foştilor activişti. Totuşi, jurnalistul de investigaţie Hristo Hristov observă următoarele:

"Anumite persoane şi anumite structuri au văditul interes de a nu publica dosarele, pentru a nu scoate la lumină adevărul despre elita politică şi economică a Bulgariei."

Crime la comandă

Interesul opiniei publice faţă de această temă nu pare a fi foarte mare. Tinerele generaţii din Europa Centrală şi de Sud-est consideră că dosarele fostei securităţi nu sunt un subiect important. Motivele sunt de natură social-politică: incapacitatea istoricilor de a analiza obiectiv perioada comunistă, nivelul îndoielnic al educaţiei şi obligaţia sistemică de a face bani şi de a avea o carieră. Dar şi reprezentanţi ai generaţiilor mai în vârstă au o atitudine care se înscrie în intervalul de la sceptic până la negativist. Lucru de înţeles, de altfel dat fiind că societăţile din fostul bloc comunist s-au bazat pe un spirit colaboraţionist astfel încât multă lume nu crede că a "turna" la securitate pe vremea aceea ar fi fost un lucru rău.

Dar, de fapt, a fost. Iar activitatea serviciilor secrete din estul comunist al Europei a fost de-a dreptul criminală. Chiar şi conform legislaţiei de atunci unele aspecte erau neconstituţionale pentru că serviciile acţionau dovedit în afara cadrului legal şi la comanda partidului. Nemaivorbind de aşa-numitele "măsuri operative" ale contraspionajului bulgar, în traducere liberă: asasinate la comandă.