Miracolul economic german: cum să reduci şomajul în vremuri de criză
28 octombrie 2010Undeva, în Germania, există cel puţin un om mulţumit. Acel om se numeşte Gerhard Schröder şi a fost, vreo şapte ani, cancelarul Republicii Federale. A încasat destule bobârnace pentru măsurile sale de reformă socială lansate în 2003 sub numele "Agenda 2010".
Iată, însă, că reconstrucţia pieţei muncii şi a statului social nu au avut doar darul de a aduce populaţiei constrângeri, aşa cum au fost reformele lui Schröder resimţite la vremea lor. O perioadă, cea din urmă a mandatului său, fostul cancelar social-democrat a asistat la o creştere a numărului şomerilor până la un record al Germaniei post-belice: peste cinci milioane.
Abia din acel punct, însă, reforma şi-a pornit efectele. Şi este cel puţin unul dintre motoarele miracolului consemnat astăzi pe piaţa federală a muncii. Un miracol pe care nu şi l-ar fi imaginat prea mulţi.
Anul trecut, în miezul crizei globale care atinsese şi Germania, cercetătorii prognozau pentru 2010 un şomaj similar cu cel din 2005. Dar, în loc de cinci milioane, statisticienii anunţă 2,945 milioane de cazuri.
Probabil că se pot naşte comentarii pe marginea calităţii serviciilor de prognoză. Dar, cu siguranţă, mai important e să dăm tuturor părinţilor acestei evoluţii ceea ce li se cuvine.
Printre aceştia, nenumăraţii antreprenori germani care nu au capitulat în faţa crizei. Dar şi oamenii care lucrează în aceste firme şi asociaţiile lor sindicale, care au răspuns cu înţelegere la reducerile salariale pentru a permite companiilor să îmbrace hainele de vreme rea şi să depăşească furtuna.
Măsurile induse de stat au favorizat, de asemenea, un echilibru pentru afacerile private. Cadrul legislativ - cu bătaie fiscală - adaptat pentru a permite reducerea programului de muncă a dus la evitarea disponibilizărilor şi la menţinerea unor salarii corecte pentru angajaţi.
De câştigat au câştigat ambele părţi, căci, în egală măsură, nici firmele nu şi-au văzut specialiştii fugind către concurenţii mai puternici şi capabili să aleagă de pe o piaţă care putea deveni mai generoasă în forţă de muncă. Ceea ce înseamnă că meritul nu îi aparţine doar lui Gerhard Schröder, ci şi succesoarei acestuia, cancelara în exerciţiu Angela Merkel.
Dar greul este un proces, nu o situaţie punctuală. Absenţa specialiştilor costă Germania, anual, un procent din creşterea economică. Germania are nevoie de cele mai bune creiere şi caută metode de a atrage geniile din China, India, Rusia şi alte naţiuni cu inteligenţă creativă. Cum? Ce li se poate oferi? Sunt doar două dintre răspunsurile pe care actuala guvernare federală trebuie să le afle cât mai repede.
Şi, pentru că susţinerea exclusivă din exporturi nu mai poate oferi nici o garanţie, pasul următor ar fi, desigur, o creştere a salariilor angajaţilor, pentru a capacita consumul intern. Industria oţelului a şi oferit un plus de 3,5% oamenilor din branşă. La fel şi cel mai important producător de consumabile auto, Bosch, care a mărit cu trei procente lefurile cu două luni înainte de termenul promis. Gesturi ce pot părea simbolice dar nu sunt doar atât. Şi ţin, desigur, de miracolul economic german.
Autori: Henrik Böhme / Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident