Nu libertatea ne lipsește, ci autoritatea
3 aprilie 2021
La fel de paradoxală este însăși existența protestelor în această „dictatură” care, dacă ar fi autentică, ar reprima orice nesupunere, mai ales când ea încalcă legea.
De fapt, e fix pe dos. Ceea ce provoacă nemulțumire, degrigolada, acele proteste care nu sunt propagandă pură, este tocmai lipsa de autoritate a statului și lipsa unei autorități centrale recunoscute ca atare și credibilă.
În Franța, restricțiile au fost anunțate de președintele Macron. În Italia, de premierul Draghi. Peste tot liderul este cel care prezintă și explică necesitatea și perspectiva, logica fiecărei decizii în parte, fundamentarea ei.
Așa cum făcea și președintele Iohannis în starea de urgență în anul electoral 2020.
La noi, restricțiile sunt anunțate în cel mai bun caz de Raed Arafat, pe care oamenii au ajuns să-l asimilieze noțiunii de dezastru, dacă nu de un ministru pe care îl bufnește râsul, nu contează din ce motive, în timp ce începe să vorbească despre ele.
Premierul Cîțu se laudă cu faptul că avem cele mai puțin drastice restricții din Europa. Ar fi un motiv de laudă dacă ar fi datorită situației epidemiologice foarte bune.
Dar când noi nici măcar nu știm situația epidemiologică reală, când învârtim modul de calcul și corelarea între cifre și măsuri de la o zi la alta, faptul că restricțiile sunt mici nu e decât o măsură a neputinței de a impune altele mai severe de către stat.
Același stat care nu a fost în stare să ia de pe șinele de metrou o mână de sindicaliști care au buleversat o Capitală. Un stat care nu a fost în stare să oprească un pensionar cu un cuțit care 6 ore a tot amenințat că omoară doi oameni.
Puteţi citi articolul integral AICI.