Reducerea emisiunilor de gaze cu efect de seră

Uniunea Europeană şi-a impus un scop ambiţios. Ea vrea să ocupe locul de vîrf în lume în ceea ce priveşte reducerea emisiunilor de gaze care provoacă efect de seră. Pînă în anul 2012, conform angajamentului luat la Kyoto, emisiunile de bioxid de carbon vor scădea cu 8 %. Ca termen de comparaţie este luat anul 1990. Germania, care vrea să atingă performanţa de 21 de procente, a reuşit deja să reducă emisiunile de bioxid de carbon cu 19 %.

Ritmul urmează să fie acum încetinit la cererea industriei germane, pentru care măsurile ecologice erau prea restrictive. O politică ecologică prea severă – afirmă reprezentanţii industriei – costă locuri de muncă şi scade capacitatea de producţie. În cele din urmă, ea poate obliga la plasarea muncii în ţări cu reglementări mai indulgente. Zilele acestea s-a ajuns, prin arbitrajul cancelarului Schroeder, la un compromis între ministrul economiei, Wolfgang Clement, şi ministrul mediului, Juergen Trittin. Faptul că s-a decis un ritm mai lent al reducerii emisiunilor de bioxid de carbon nu înseamnă nicidecum că Germania nu-şi respectă promisiunile. Chiar şi cu acest nou program, ea îşi va menţine avansul considerabil faţă de alte ţări din Uniunea Europeană, cum ar fi Spania sau Italia.

Planurile pe care ţările europene ar trebui să le predea astăzi la Bruxelles trebuie să fie foarte detaliate. Pentru fiecare ramură industrială trebuie indicată limita pînă la care este permisă cantitatea de gaze emise.

Dar nu este de aşteptat ca toate ţările membre ale Uniunii să predea astăzi planurile. În Spania, în Italia, dar şi în Grecia nu există nici măcar un raport al guvernului asupra discuţiilor purtate între industrie şi reprezentanţii politicii ecologice - discuţii de tipul celor care au avut loc în Germania între miniştrii răspunzători de cele două sectoare economice.

Din păcate, condiţiile pe ansamblul Uniunii ne fiind suficient de clar formulate, sunt inevitabile încercările unor ţări de a se sustragere la nivel naţional obligaţiilor ce le revin. În acest context au fost exprimate

critici la adresa Austriei, Olandei şi Irlandei. Aici s-ar putea chiar ca în viitor volumul emisiunilor de gaze cu efect de seră să crească.

Există totuşi speranţa ca Romano Prodi, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei Europene, şi doamna Waldstroem, comisarul pentru probleme ecologice, să fie vigilenţi faţă de încercările de “trişare” ale diferitelor ţări.

Concluzia: Cu excepţia Germaniei, a Marii Britanii şi a Luxemburgului, toate celelalte ţări din Uniunea Europeană sunt departe de a putea realiza scopurile stabilite de protocolul de la Kyoto.