Transnistria: se sting luminile politice fără gaz rusesc?

De când a provocat conflictul separatist, la începutul anilor 90, Transnistria a depins aproape complet de Moscova. De locurile de muncă în sistemul de stat finanțat de Rusia, de protecția militară a armatei rusești, de pensiile plătite de la bugetul federal, de relațiile oligarhice dezvoltate de regimul rus și, nu în ultimul rând, de gazul rusesc livrat gratuit. Oprirea acestor livrări, provocată de interdicția impusă tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina, pune presiune pe economia regiunii și pe structurile sale politice.

O iminentă criză umanitară în plină iarnă la una din periferiile Europei nu trece neobservată nici în încă ceva mai calda inimă a continentului. Frankfurter Allgemeine Zeitung, ziarul conservator din capitala financiară a Germaniei și a Uniunii Europene, cântărește situația creată pe malurile Nistrului. Publicistul Michael Martens constată că aceasta nu va arunca în istorie conflictul înghețat care a menținut incertitudinea de la destrămarea Uniunii Sovietice, dar conștientizează că urmează o schimbare fundamentală a coordonatelor acestuia.

Martens a studiat dinamicile geopolitice și economice din regiune și strategiile, implicat în anii petrecuți în spațiul ex-sovietic, unde a lucrat pentru diverse publicații ale minorității germane - la Bișkek, Alma Ata, Kiev sau Sankt Petersburg. Din 2001 a ajuns la FAZ unde este, în prezent, corespondent pentru Europa de Sud-Est.

Conducta cu loialitate

Jurnalistul german prezice, în articolul apărut chiar în prima zi a noului an, că ”mai devreme sau mai târziu, luminile se vor stinge literalmente în Transnistria, fără aprovizionarea cu gaz” de la Moscova. Energia ieftină rusească oferea un avantaj economic major regiunii care, deși nu recunoaște suveranitatea Chișinăului, profită de acordul de liber schimb al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, intrat în vigoare în 2016, pentru a exporta profitabil pe piața comună. 

În plus, gazul era transformat în energie electrică pe teritoriul controlat de separatiștii transnistreni și vândut la un preț mare Moldovei. Aproape trei sferturi din energia electrică consumată în Moldova până acum a provenit de acolo.

Odată expirat acordul de tranzit al gazelor între compania de stat rusă Gazprom și Ucraina, Moscova nu mai livrează gaze în Transnistria, începând cu 1 ianuarie. Pierderea acestei resurse esențiale ar putea slăbi loialitatea Transnistriei față de Moscova.

Va fi, în cele din urmă, o criză umanitară inevitabilă? Guvernele moldovenești anterioare, filoruse, au tot evitat să orienteze infrastructura energetică a țării către Occident. Actuala guvernare pro-europeană are în proiect patru noi conexiuni de înaltă tensiune către vest, dar prima nu va fi probabil gata decât în a doua jumătate a anului. Pe termen scurt, sunt disponibile doar câteva conexiuni eficiente cu România.

Gazul și votul

Pentru Kremlin, Gazprom este, remarcă FAZ, ”cea mai importantă pârghie de control din Transnistria, întrucât prezența militară a Rusiei în zonă este doar simbolică”. Și se întreabă dacă Rusia va găsi o modalitate de a-și finanța avanpostul separatist din statul candidat la integrarea europeană. Soluții, teoretic, există. Gazul rusesc ar putea fi pompat spre Transnistria prin alte conducte, dar tranzitul prin Turcia, Bulgaria și România înseamnă un ocol complex și mult mai scump, pentru că mai multe state implicate ar percepe taxe de tranzit. 

Alternativa ar fi ca guvernul de la Chișinău să cumpere gaz de pe piețele occidentale. România a promis să livreze, și Bulgaria s-a oferit ca stat vânzător. Furnizarea către regiunea separatistă nu va fi, însă, în niciun caz gratuită, cum au fost până acum livrările rusești. Chișinăul nu și-ar putea permite asta, nici financiar, nici electoral. Mai mult, crede Martens, președinta Maia Sandu ar trebui să condiționeze politic orice sprijin pentru Tiraspol, inclusiv de retragerea contingentului de trupe rusești rămas în regiune.

Oricum se va alimenta Republica Moldova, sunt așteptate creșteri uriașe ale prețului energiei electrice, de aproximativ 85 la sută. Această situație ar putea fi periculoasă din punct de vedere politic, din perspectiva alegerilor parlamentare de anul acesta, la care partidul președintei Maia Sandu ar putea deconta politica de îndepărtare sistematică de Rusia. O zi de vot poate răsturna toată munca de ani de zile.

Dublă presiune asupra Chișinăului

Ar putea Transnistria solicita, în ultimă instanță, Chișinăului ajutor de urgență, se întreabă publicația germană? Și, continuă ziarul conservator, ar însemna asta un prim pas spre reunificare?

Pe termen scurt, Guvernul Republicii Moldova a declarat stare de urgență pentru a putea achiziționa energie electrică de pe piețe fără restricții bugetare stricte și pentru a institui măsuri de economisire. Pe malul stâng al Nistrului, liderii de la Tiraspol au lăsat fără electricitate mai multe instituții, inclusiv școli sau secții de poliție. Și acesta este doar începutul.

Nici la a doua întrebare nu există un răspuns optimist. ”O consolidare a statului simultan cu reintegrarea Transnistriei ar copleși capacitățile umane, instituționale și financiare” ale Republicii Moldova, notează FAZ, citând un observator apropiat structurilor guvernamentale de la Chișinău.

Pe de o parte, subvenționarea costurilor energiei pentru Transnistria ar costa câteva sute de milioane de euro pe an. Pe de alta, traseul spre o reintegrare a raioanelor din estul Nistrului este complex și plin de bariere politice și militare

Martens cântărește, în articolul publicat de FAZ, opțiunea plasării zonei sub o administrație internațională interimară. Poate a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa - cea care a mai eșuat de câteva ori în Transnistria. Desigur, Rusia poate bloca astfel de inițiative. Un motiv poate fi depozitul de muniții sovietice de la Cobasna, cel mai mare din Europa, păzit de micul contingent rus din Transnistria. Numai rușii mai știu dacă muniția mai poate fi folosită. Și, până la urmă, doar Moscova știe cum ar reacționa la amenințarea cu pierderea Transnistriei.

Premierul Dorin Recean crede că Moscova încearcă să provoace o criză umanitară în Transnistria, pentru a suprasolicita resursele oricum limitate ale Moldovei. Președinta Sandu a dat asigurări că ar exista deja un plan de ajutor umanitar pentru malul stâng al Nistrului. Dar, își încheie Frankfurter Allgemeine Zeitung analiza, ”Moldova nu va putea să acorde singură acest ajutor de urgență pentru prea mult timp”.